Strunjire

Strunjire

27.05.2009

Amintiri frumoase

Multa vreme am fost "imun" faţă de domeniul tâmplărie, sculptura şi alte asemenea, până când, într-o zi s-a ivit ocazia să mă înscriu la un curs de calificare în domeniul tâmplăriei...Aşa am ajuns să am chiar o diplomă de tâmplar, diplomă, care, din păcate, a însemnat, la vremea aceea, doar o formalitate, căci nu credeam că voi ajunge vreodată să mă ocup serios de tâmplarie. Dar, vorba aceea, sa nu spui niciodată "niciodată"...

Anii au trecut, şi am ajuns să fac cu totul altceva în viaţă, dar, ajungand să locuiesc într-un oraş cu târguri şi oboare organizate frecvent, trecând pe acolo, mi-a atras atentia vânzarea unor maşini de tâmplărie, aduse de prietenii de dincolo de Prut: un fel de abricht micuţ, cu posibilitate de a se monta pe el o pânză de circular sau chiar un strung. Utilajul părea simpatic, preţul...cam mărişor, iar ceea ce era mai grav: nu ştiam cum se mânuieşte un strung.

După o vreme, urmând un anunţ de la un ziar local, am ajuns să cumpăr un tip de strunguleţ rusesc, cu acţionare de la bormaşină. Nu l-am folosit căci era, se pare, destul de firav, dar mai ales. pentru că locuiam la bloc, şi încă trebuia sa îmi cumpăr o bormaşină, dar, mai ales, trebuia să învăţ să folosesc un strung.

Aşa am început să caut cărţi sau articole legate de strungărie.

Mergând prin librării şi anticariate, am ajuns la un anticar simpatic, care, în loc să îmi vândă vreo carte legată de frământarea mea, mi-a vândut...un alt strunguleţ şi o lădiţă de scule moştenită de la socrul său.

Utilajul era uşor de manevrat, dar ne văzând pe nimeni lucrând, am presupus că trebuia să aibă un "sclepsis", care, pe moment îmi scăpa: ÎN CE UNGHI SĂ ŢIN DALTA?

De fapt, ar fi trebuit să ştiu mult mai multe despre acest domeniu, dar, la vremea aceea, credeam că nu ştiu doar în ce unghi să ţin dalta...

Nu a trecut mult, şi am avut ocazia să aflu cum să ţin şi această daltă: un tâmplar, fratele meu, m-a şi pus la treabă şi am avut satisfacţia de a vedea primul meu produs: un fel de dop de butoi.

Bun! De acum eram la alt nivel!

Întors acasă, am perfecţionat strunguleţul meu, adaptându-i o mică mandrină "universal" (de strung pentru metale), socotind că făcând aşa, lemul va fi mai sigur strâns în timpul rotirii, şi voi evita riscul accidentării.

Între timp am intrat în sfera internet-ului. Aici am aflat numeroase lucruri, în special de la italieni, care aveau şi au un frumos sit, pe care vi-l recomand şi eu călduros:

http://www.il-legno.it/

sit, care are un interesant forum de discuţii, şi, important, alte trimiteri spre alte sit-uri!

Deci, teorie... şi încântare!

Cu aceste preocupări în gând, am urmărit să aflu construcţia modalităţile de construire a unui strung pentru lemn cu o deschidere mai mare, şi, dacă se poate, cu acţionare de la pedală. Am găsit multe idei frumoase, şi până la urmă am adaptat strunguleţul (cumpărat de la anticarul simpatic) la un sistem de acţionare prin pedală.

De ce acţionare prin pedală? Pentru a iniţia şi pe alţii, fără mari consumuri de curent electric, şi...pentru a face mişcare.

Pasiune

Dacă te pasionează arta lemnului, dacă îţi place sa sculptezi, sau pur şi simplu îţi place să priveşti realizările altora în acest domeniu, poate că acest blog îţi va aduce o clipă de relaxare delectându-te cu ştiri din domeniul strunjirii lemnului...